Tema la română.

Pietre peste pietre,frunze și copaci.Alcătuirea unui univers diferit.Soarele se varsă în valuri mari peste fiecare centimetru al naturii  în momentul stingerii mingii de foc existente în sufletele fiecărei vietăți.Apa lovește puternic pământul acolo unde hotărăsc să se întâlnească pentru a trăi în eternitate.. De departe, se poate observa cu seninătate frumoasa paletă de culori care domină cerul apusului.Te-ai putea pierde privind peisajul.Nu există nici o cale de acces mai bună a acestei priveliști.În depărtare, aproape de culmile munților se zărește un balon cu aer cald care plutește spre infinit atras de splendoarea a tot ceea ce poate vedea în jur. Malurile apei sunt inundate cu păduri de brad care miros îmbietor a natural și a proaspăt.Unul singur pare să nu fie brad.Este cu siguranță un alt tip de copac, un alt suflet care dăinuie sub scoarța groasă și umezită a unicului diferit.Nu are conuri, nu înțeapă,e pur și simplu un arbore cu frunze late și cu povești nespuse.Este înconjurat de jur împrejur de frunze îngălbenite de vreme și de singurătate care sunt silențioase, nu scot nici un cuvânt pentru a nu trăda vremea petrecută de unul singur în pădurea imensă.Imaginea mi se încețoșa din ce în ce mai mult.Până să mai pot arunca o singură privire asupra singuraticului,imaginea mi-a dispărut din fața ochilor dintr-un motiv neidentificat încă.Am rămas cu acea priveliște în minte.

    S-a mai dus un an... Un an în care s-au schimbat multe.Principalul subiect sunt eu. Eu m-am schimbat,ca în fiecare an.Cu toții o facem.Nu cred că are legătură cu faptul că e un nou an calendaristic,dar e un prilej bun de a adăuga astfel de argumente.Am izbutit mult anul ăsta și am încercat să mă descopăr cu adevărat; să-mi găsesc adevăratele pasiuni și plăceri.

    Am avut o speranță mereu: că totul v-a fi bine.Iată că 2014 și-a făcut apariția.Trăim în fiecare zi ca și cum nu ar mai exista un asemenea moment. Pentru că nu o să mai existe. Cu toții o știm.Secundele se scurg,minutele la fel și pierdem timpul. Îl pierdem necondiționat într-o fracțiune de secundă.Ne scapă printre degete ori de cât ori încercăm să îl prindem și nu reușim.Știe să păcălească pentru că a învățat înaintea noastră.Nu știu cum, dar a reușit.Eu nu pot să mă strecor așa.Adesea mă fac văzută în momentele neimportante și încă nu știu de ce.

    Așadar, cum spuneam ,am mai pierdut un an,un an pe care l-am pierdut făcând diferite lucruri.Mă limitez doar să spun atât, pentru că dacă aș înșirui lista sigur m-aș pierde în timp.Precauția e bună.M-a ajutat mereu...