Lasă-mă te rog să te văd. Îmi e imposibil așa. Ți-ai promis, dar nu ai respectat nimic din ceea ce ai spus. Nu-ți stă în fire și nu știi cum să repari nimic din ce faci. Este oare greșit? Acum e ceva diferit. Alege să te înțelegi! Ești totuși un om. Poți controla orice crezi că îți acaparează viața. E doar o iluzie de fapt. Sufletul te anunță că mai este încă în viață, că nu se stinge niciodată, dar că trebuie să nu-l lași să plângă. Sufletele plâng adesea și ai impresia că ești pierdut, dar ți-am spus, nu se întâmplă niciodată asta. Deschide ochii și atinge lumea! Prinde-o în palmă și rostește (șoptit sau răspicat): Nimic nu poate fi mai bun decât ce se întâmplă aici, acum. Atunci vei simți că ai dreptate. Te vei îmbărbăta și vei păși mai departe, iar eu voi fi acolo și voi fotografia momentul.
Acum aș vrea totuși să mă lași să te văd. Dacă nici sufletul nu te ajută, atunci nici eu nu pot contribui prea mult. Ești propriul tău stăpân. Totul depinde numai de tine. Nu poți să fugi mereu. Vei fi prins atunci când te aștepți mai puțin, și asta e o justificare. Nu vreau să te influențez, însă eu voi continua mereu să-ți șoptesc lucruri și să te fotografiez pentru că asta îmi place să fac. Îmi pare rău că te derutez câteodată. Nu o fac intenționat.
Dacă te simți vreodată singur, citește manuscrisul de mai sus.
