Ascensiunea regelui #1

   Am răscolit fumul de țigară care îmi inunda nările.Plecase, și nu lăsase în urmă decât bucle de aer toxic.Amorțită în starea de nepăsare, am deschis geamul și am lăsat să pătrundă aerul curat, aerul care avea să-mi curețe sufletul și gândul.

   Am mai închis o ușă în viața mea, am lovit încă o dată șansa de a mă schimba și am pierdut cursul realității.

   M-am deprins cu greu de gândurile haotice pe care nu puteam să le capturez.La fiecare încercare îmi alunecau printre degete și mă păcăleau în cel mai obsesiv mod.

  Curând,am hotărât să apelez la cea mai bună prietenă.Nu aveam telefon,nu puteam practica comunicarea prin rețelele de socializare,dar puteam să mă consolez cu propriile gânduri.

  Mă aștepta demult...Să îi trasnform monotonia în care era prinsă în ceva mult mai captivant,și să șterg praful de pe ea.

  Era așezată pe măsuța de cafea din colțul camerei,pe care nu o foloseam în alte scopuri pentru că mă vedeam o adevărată antisocială sătulă de controlul pe care ceilalți încearcă să îl aibă asupra mea.Nu foloseam măsuța de cafea pentru că nu avem cui să-i servesc cafeaua.

  Pe suprafața sticloasă îmi zăream chipul de fiecare dată când schimbam ceva în viața mea.Așa cum oamenii își tund părul atunci când are loc o schimbare în spectrul variației vieții lor,eu am ales să-mi pun viața într-un joc.

  VIAȚA MEA ERA ÎN JOCUL DE ȘAH.Cu tabla împestrițată mă înțelegeam cel mai bine...

O infinitate de vise neîmplinite.

Am cugetat mult timp la ideea că viața îmi poate oferi mult mai multe lucruri frumoase.Așa că iată-mă pornită să visez la câteva dintre ele:

1. Să scriu până nu voi mai avea puterea să o fac.
2. Să nu mă descurajez niciodată,orice aș alege să fac.
3. Să nu las viața să treacă pe lângă mine ca și cum nu ar fi fost.
4. Să găsesc lucrul care mă face cu adevărat fericită.
5. Să le fiu alături celor care au nevoie de mine în orice moment al vieții.
6. Să găsesc mai mult persoane în care să îmi pun toată nădejdea că aș putea avea încredere în ele.
7. Să alerg într-un câmp cu maci la apusul soarelui.
8. Să învăț ceva nou din fiecare lucru pe care îl experimentez.
9. Să îmi depășesc limitele.
10. NU mă voi putea opri niciodată din citit, așa că îmi doresc ca să-mi duc această pasiune până la extrem.
11. Să pornesc într-o aventură care să aibă un sfârșit plăcut.
12. Să construiesc o cameră destinată rafurilor cu cărți.
13. Să nu întristez pe nimeni niciodată.
14. Să fac cât mai multe excursii pe jos.
15. Să-mi fac o cabană în mijlocul pădurii.
16. Să lucrez într-un domeniu legat de cărți sau să fiu o profesoară.
17. Să călătoresc cât mai mult și să inspir aerul mai multor locuri și țări.
18. Să realizez opera vieții mele.
19. Să nu îndepărtez persoanele din jurul meu.
20. Să-mi urmez propriile instincte și să nu îi las pe ceilalți să decidă în locul meu.
21. Să vând toate lucrurile inutile din casă.
22. Să pun preț pe ce am acum în față, nu pe trecut.
23. Să am un câine care să-mi fie prieten de nădejde.
24. Să nu mă mai uit la televizor nici măcar cât mă uit acum.
25. Să fac mai mult sport.

TO BE CONTINUED... (SOON)

Adevărata față a sufletului

    M-am gândit adesea cât e de perfectă viața noastră fără perfecțiune.Am descoperit că întâlnim obstacole cu fiecare adiere a genelor,în fiecare moment de străpungere a timpului de care nici măcar nu ne dăm seama cum ne afectează.Știm doar că lucrurile se schimbă,,dar nu știm niciodată cum și iată-ne trecuți de vreme și nostalgici după momentele care ni s-au impregnat în suflet și în minte.

    De ce am mai avea nevoie dacă am avea totul?Nu, răspunsul nu e: de nimic.Am avea necontenit nevoie de fericire.Asta doar pentru că fericirea nu o să cadă niciodată din cer.Și pentru că e inepuizabilă într-o viață imperfectă.Credem cu putere că nu e așa,dar analiza timpului dovedește inversul.

    Ne vedem adesea cuprinși de frica că mâine ar putea fi mai rău decât azi,dar primim impulsul fericirii de fiecare dată când descoperim că de fapt nu e așa, că mâine poate e o zi bună,neașteptat de bună.Și lucruri asemenea se întâmplă mereu însă omenirea nu mai reflectă asupra impulsului, ci asupra banilor sau a dorinței de a-i mulțumi pe ceilalți. Bun la ce? E pur și simplu o dietă pentru suflet a cărui consecință e măcinarea treptată a ceea ce rămâne după fiecare doză în care te-ai hotărât să zdrobești o parte din tine.

    E doar un simț spiritual al sufletului meu. Voi, hrăniți-vă cu el.

    PERFECȚIUNE acumulată prin IMPERFECȚIUNE.

Plecăm,venim,urcăm și coborâm. Patru acțiuni care ne descriu revolta interiorului.Alegem să pierdem chiar dacă avem șansa de a câștiga și ne lăsăm răpuși de fracțiunea de secundă. Suntem conturați de o linie enormă,neagră care nu ne lasă să evadăm.E alegerea noastră și numai a noastră. Trebuie s-o distrugem, să evadăm din bariera ce ne inundă, s-o transformăm într-o poartă ce se poate deschide de fiecare dată când avem nevoie să scăpăm.Cum o putem distruge dacă nu printr-un asalt? Asalturi sunt peste tot. Unde vrem și unde nu vrem, unde iubim și unde urâm, prezente pentru a-și face datoria.

Tema la română.

Pietre peste pietre,frunze și copaci.Alcătuirea unui univers diferit.Soarele se varsă în valuri mari peste fiecare centimetru al naturii  în momentul stingerii mingii de foc existente în sufletele fiecărei vietăți.Apa lovește puternic pământul acolo unde hotărăsc să se întâlnească pentru a trăi în eternitate.. De departe, se poate observa cu seninătate frumoasa paletă de culori care domină cerul apusului.Te-ai putea pierde privind peisajul.Nu există nici o cale de acces mai bună a acestei priveliști.În depărtare, aproape de culmile munților se zărește un balon cu aer cald care plutește spre infinit atras de splendoarea a tot ceea ce poate vedea în jur. Malurile apei sunt inundate cu păduri de brad care miros îmbietor a natural și a proaspăt.Unul singur pare să nu fie brad.Este cu siguranță un alt tip de copac, un alt suflet care dăinuie sub scoarța groasă și umezită a unicului diferit.Nu are conuri, nu înțeapă,e pur și simplu un arbore cu frunze late și cu povești nespuse.Este înconjurat de jur împrejur de frunze îngălbenite de vreme și de singurătate care sunt silențioase, nu scot nici un cuvânt pentru a nu trăda vremea petrecută de unul singur în pădurea imensă.Imaginea mi se încețoșa din ce în ce mai mult.Până să mai pot arunca o singură privire asupra singuraticului,imaginea mi-a dispărut din fața ochilor dintr-un motiv neidentificat încă.Am rămas cu acea priveliște în minte.

    S-a mai dus un an... Un an în care s-au schimbat multe.Principalul subiect sunt eu. Eu m-am schimbat,ca în fiecare an.Cu toții o facem.Nu cred că are legătură cu faptul că e un nou an calendaristic,dar e un prilej bun de a adăuga astfel de argumente.Am izbutit mult anul ăsta și am încercat să mă descopăr cu adevărat; să-mi găsesc adevăratele pasiuni și plăceri.

    Am avut o speranță mereu: că totul v-a fi bine.Iată că 2014 și-a făcut apariția.Trăim în fiecare zi ca și cum nu ar mai exista un asemenea moment. Pentru că nu o să mai existe. Cu toții o știm.Secundele se scurg,minutele la fel și pierdem timpul. Îl pierdem necondiționat într-o fracțiune de secundă.Ne scapă printre degete ori de cât ori încercăm să îl prindem și nu reușim.Știe să păcălească pentru că a învățat înaintea noastră.Nu știu cum, dar a reușit.Eu nu pot să mă strecor așa.Adesea mă fac văzută în momentele neimportante și încă nu știu de ce.

    Așadar, cum spuneam ,am mai pierdut un an,un an pe care l-am pierdut făcând diferite lucruri.Mă limitez doar să spun atât, pentru că dacă aș înșirui lista sigur m-aș pierde în timp.Precauția e bună.M-a ajutat mereu...