Căldură,culoare,simțuri alerte izvorăsc afară prin piele cu fiecare alunecare a secundelor.Genele îți sunt strânse.Strânse pentru a nu lăsa magia să fugă într-o rapidă străfulgerare de lumină.Ai impresia că se îmbină armonios fără să fie deloc grele.Mâinile străpung lama firelor de iarbă care îți lasă în palme cicatricile unei zile de vară.Urechile ascultă zumzetul albinei care vrea să-ți fure florile din iarbă, ciripitul păsării care își face o casă nouă în vârful cireșului și vântul care îți mișcă firele de păr și te fac să te simți atât de liber.O furnică escaladează piciorul tău stâng și nu te lasă să visezi.O alungi fără să îți deschizi ochii.Buzele sunt atent stropite de zeama cireșelor ce au căzut pe pătură.Nu ai vrea sub nici o formă să strici armonia simțurilor.Ești una cu natura acum.Cotul tău se lovește de Dostoievski,Stendhal sau Dickens care zac aruncați pe pătură cu colțurile ce stau să se îndoaie.Nu-ți dai seama care dintre ei vor să-ți alunge starea de reverie.
Ai uitat brusc unde ești.Știi că te-ai mai simțit așa de nenumărate ori, dar nu te-ai analizat niciodată.Ai putea să afirmi că ești infinit.Nimic nu-ți poate lua ceea ce simți acum.Sângele îți pulsează prin vasele de sânge ca valurile mării care se sparg în final la mal.Spuma mării îți inundă picioarele și ești învăluit de un fior pe care îl recunoști ca fiind inconfundabil după pielea care ți se transformă brusc într-un tărâm pistruiat.Atunci îți fuge gândul la răcoarea pădurii și la înțepăturile acelor de brad.Ești desculț și calci peste tot pe conuri de brad pe care ți le imaginezi a fi fire de nisip.Talpa goală care mângâie iarba te trezește la realitate din nou, dar tu tot nu deschizi ochii pentru că vrei să trăiești în această lume care contopește simțuri și te transportă dintr-un loc în altul fără să depui efort fizic.
Privește! Linia orizontului se vede străbătută deasupra pădurii de culmea unui munte înzăpezit.E așa de rece cu picioarele în zăpadă!Sari de pe un picior pe altul și nu-ți stă în gând decât senzația de a fi picurat cu căldură.Ai gândit deja prea departe.Ești în mijlocul deșertului acum și tălpile îți ard,gura îți este uscată,pielea capătă nuanțe roșiatice și ai senzația că nu mai poți ține pe tine nici o haină.Vrei o adiere de vânt.
Răsuflarea îți este tăiată.Nu ai mai fost atât de speriat niciodată.Ai impresia că nările tale sunt umplute cu oxigen pe care nu ai timp să-l trimiți în plămâni.Ești în plin salt.Te răsucești prin norii de vată și te rogi să ajungi la sol întreg.Nu ai experiență și nu știi dacă este sau nu momentul să dai drumul parașutei, dar totuși o faci.Nimic nu poate fi mai rău decât moartea, așa că îi dai drumul.Ești uimit că funcționează.Acum te plimbi prin brizele de aer care ridică parfumul naturii în fiecare scobitură de atom care te înconjoară.Te învârți ușor deasupra pământului.Acum controlezi totul.
Rochia ți se învârte în detrimentul legilor naturii.Nimic nu e mai frumos decât această splendidă grădină de trandafiri japonezi în care ai ales să pășești.Ești luat pe sus de izul miilor de bulbi pe care ți-ai dori să-i iei acasă și să-i plantezi în grădină.Sau poate că i-ai plantat deja.În gând,în suflet.
Începe să se facă frig, dar tot nu deschizi ochii.Auzi vocea unui tunet îndepărtat, dar acesta este momentul tău și nu poți renunța la el.Acum te afli la concertul trupei preferate, în primul rând și trăiești fiecare notă a melodiei ca și cum ar însemna totul.Ești tu, care exiști peste tot,care ai cunoscut fiecare loc în care ți-ai dorit vreodată să ajungi doar cu puterea minții și cu bunăvoința sufletului.Ești tu, cel care ai crezut că ochii îi poți închide doar atunci când dormi,nu și atunci când visezi.Ai descoperit curând că îți dai rendez-vous-uri cu viața în fiecare secundă și nici măcar nu știai.Totul a pornit din sufletul tău mare care și-a dorit să fie cuprins de un bine continuu, dar a fost parțial oprit de trupul care întrerupea fiecare vis.
Ai decis în final să-ți dezlipești genele și să privești, să conștientizezi că nimic nu te oprește să faci ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna să faci: să te simți fericit.
Atunci ce este trupul? Chiria sufletului?Exact. Chiria pe care te stresezi adesea că nu ai cu ce să o plătești când banii (uitați) zac între filele unei cărți aruncate într-un raft.
Deschide cartea, ia banii și plătește-ți chiria cât mai ai timp!
