Nu ai decât o stradă lungă,foarte lungă,al cărui capăt nu-l poți desluși. Ai în față o ceață imensă care dăinuie deasupra ta,dar tu nu o poți vedea decât în depărtare.Nu o simți.În schimb, încerci doar să te gândești cum se simt cei care sunt prinși în această imensă pânză de păianjen.Tu vei fi următorul intrus.Mai faci douăzeci de pași,și descoperi că drumul are un capăt.Acum știi de ce toată lumea merge în direcția aia.Picioarele ți se par dintr-odată foarte grele și nu mai ești o pasăre.Acum îți aduci aminte că ți-ai găsit destinația.Tu te îndrepți spre o gară.Ești la granița dintre pasăre și om.Nu știi unde ești și nici nu îți pasă.Nu vrei decât să te descoperi așa cum ești.Îți dorești să te oglindești în ochii celorlalți pentru a te vedea pe tine.
Ai pășit.Ești acolo.Te lovești de niște uși mari,invizibile,care marchează granița dintre tine și oamenii cu adevărați preocupați de viață.Ești ezitant.De ce ești ezitant?Crezi că nu ai nici un rost pe lume, ești deja ferm convins că acesta e doar un alt mod de a fi compătimit de ceilalți chiar dacă ei nu știu nimic despre tine.
Te oprești pentru că ai primit abuziv prea multă informație.Deja ești ațintit,dar tu nu faci nimic.Eviți pentru început privirile celorlalți.E modul strategic în care te manifești.Tocmai te-ai asigurat că automatul de cafea e liber.Stai liniștit! Nu ai nevoie de cafea.Vrei doar un punct de sprijin.Îți pierzi gândurile pentru 15 secunde și uiți tot.În minte îți răsună o linie melodică inventată pe moment care te face să te gândești la succes.Știi și tu că ai nevoie de un imbold care să te facă să nu renunți.
Încetul cu încetul,pupilele tale se dilată,recunoști că ai intrat în transă și aștepți să fi săltat de valul imaginației.Este momentul tău,acela în care încerci să intri în lumea celorlalți.Ai văzut un trompetist pe care nu-l cunoști,dar știi că face asta pentru că ai această putere magnifică de a descifra oamenii la prima vedere.Mereu ai ținut-o pentru tine și nu o vei spune nimănui.Trebuie să ai și tu ceva special,nu?S-a grăbit să prindă trenul anunțat de acea voce ignorată.Sigur nu vrei să devii un astfel de om.Nu vrei să alergi pentru existență pentru că existența e inevitabilă.Vei exista și când vei muri.Doar o umbră care are puterea de a încătușa viața celorlalți.
Se îndreaptă spre tine.De data asta e o fată și e dansatoare într-o trupă de cabaret.Viața ei e prinsă într-o continuitate de nedescris.În fiecare zi, ea e aici.Cumpără cafea,dar nu te observă niciodată.Nu ai încercat să vorbești cu ea oricum.Și nici nu o vei face.Nu mai dă importanță lucrurilor din jur.Are prea multe pe cap în momentul ăsta,se gândește la familie,la factura care trebuie plătită și la mormanul de haine aruncate din dulap pe pat în căutarea unei cămăși neșifonate.Bineînțeles că nu a găsit-o,așa că a îmbrăcat bluza în dungi și a fugit.Nu ar vrea să aibă musafiri acum.Ți-a aruncat o privire.Ai profitat de moment și ai aflat că era speriată de tine.Te recunoaște.Te-a mai văzut undeva,dar nu-și poate aduce aminte unde,pentru că viața ei socială ocupă ultimul lucru din lista priorităților în acest moment.
Următorul om care îți încalcă viziunea este un om obișnuit.Nu găsești nimic care să-l caracterizeze.Ceilalți îi săgetează priviri crude,pline de dezgust.Cei cărora le-a rămas o urmă de bunătate îndrăznesc să se apropie.Îi aruncă o monedă indescifrabilă care poate reprezenta totul pentru acest om.Sărmanul își ridică ochii umezi care aținteau pământul,dar nu apucă să-i spună "mulțumesc" celui care tocmai îi salvase viața și atunci îi îngăduie un gând bun.În mai puțin de o secundă,săgeata a ajuns la cel care a dăruit prelungindu-i colțurile gurii într-un mod involuntar.E momentul în care el tocmai s-a simțit bun.Ție nu-ți vine să crezi că ai fost martorul acestor lucruri.Acesta este motivul pentru care te reîntorci aici în fiecare zi.Nu ai avut nevoie de mai mult de 10 minute.Între timp te-ai perfecționat,iar acum îți e mult mai ușor să identifici oamenii.
O rază de soare și-a făcut loc prin vitraliul clădirii și trenul șuieră ironic în speranța că-și va culege voluntarii care se înrolează spre o viață mai bună.În ochii tăi găsești o licărire pe care e greu să o motivezi.Astăzi,ceva e diferit.O poți simți peste tot în jur.Primul lucru care îți trece prin minte e că asta ar putea fi ziua cea mare,ziua în care te-ai regăsit.Sufletul îți este învăluit în speranță.Ești cusut cu iubire din cap până în picioare.Simți că ai un rost acum.Nu te-ai rătăcit,ești încă aici.Ți-ai ridicat și tu privirea,asemeni omului obișnuit și ai văzut pe cineva care se sprijină de balustrada de la etaj.Vă privește pe toți.Acum se uită la tine,iar tu te simți stânjenit.Te privește direct în ochi și îți transmite un mesaj atât de puternic,încât întreg corpul îți este compromis.Nu ai mai simțit acest sentiment până acum.A dispărut și el acum.Tu ți-ai dezlipit ochii și nu mai vezi decât o învălmășeală de oameni a căror viață nu o mai poți parcurge,dar ai mai multă putere acum.O putere care este neconsumată.Ai fost însemnat simbolic cu cea mai importantă meserie.Acum îți revine în minte imaginea omului de sus.Singurul lucru la care te poți gândi e că ar fi fost un înger,dar îngerii nu vin în gări și nu privesc oameni în ochi.Simți că ești deosebit acum.Deodată,vrei să devii un astfel de om,un fel de "înger".Acum crezi că a fost așa de simplu...Ție ți-a luat 345 de zile parcurse într-o gară fără ca măcar să urci într-un tren.În schimb, acum ai urcat în cel mai important tren.Este trenul vieții care te va purta peste tot în lume.Poți lua cu tine foarte mulți oameni pentru că ai în spate vagoane cu locuri libere care așteaptă a fi ocupate.Tu tocmai ai hotărât să fii un astfel de om,un ''înger''.Ocupă locurile libere și ia-i în trenul tău pe toți cei care vor să-ți fie alături.
Ți-ai revenit acum...Te îndrepți cu pași mărunți spre ieșire parcă hipnotizat de tot ceea ce s-a întâmplat.Tu ești fericit.Ți-ai eliberat sufletul acum.
Mai ai o singură misiune.
Sprijină-te de balustrada care va schimba viețile altora în gara în care te-ai regăsit și tu.
Te întorci și privești imensitatea clădirii,spunând "Mulțumesc!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cum a fost pentru tine să citești ceea ce am scris eu mai sus?