Inima îmi bătea din ce în ce mai tare.Am continuat să răsfoiesc,dar nu dădeam decât peste pagini albe care așteptau să fie scrise.Nu mai găseam nici un cuvânt mai departe,nu mai exista o continuare.Imediat după ultima pagină citită am găsit restul dintr-o foaie ruptă.Cândva sau poate acum,continuarea era pe pagina care lipsea.În minte îmi răsăreau atât de multe întrebări,încât nu știam pe care să mi-o adresez prima.Atunci am hotărât să păstrez caietul pentru mine și să încerc de-a lungul vieții să răspund acelor întrebări.Cine?Când?Cum?Unde?Aveam nevoie de prea multe răspunsuri într-o singură zi,dar mai întâi mi-am dat seama de un lucru.
Această G.J. spunea că piesele reprezentau viața ei și că la sfârșit nu mai rămăsese decât cu regele alb.În punga în care eu am găsit piesele de șah lipsea regele alb,dar toate celelalte piese erau acolo.Asta însemna șah-mat.Pentru ea,asta înseamna moarte.Dar cum a reușit să scrie după moarte?Sigur că doar și-a imaginat-o.Altă cale nu există.
Totuși am descoperit că toate celelalte piese care i-au fost luate,nu au lipsit pentru totdeauna,ci s-au întors înapoi.Asta înseamnă că nu au avut un efect permanent.Dar regele încă nu e aici...
***
Atunci,acum,cândva este viața importantă?
Timpul nu modifică cursul vieții chiar atât de mult precum pare să o
facă.El nu ne măsoară,ci doar creează mediul în care ne calculăm propriul
drum.Suntem asigurați că regele alb trebuie să fie doborât,însă asta nu
înseamnă înfrângere totală pentru că toate celelalte piese vor mai fi prezente
mult timp de la finalizarea jocului.Totodată,caietul va continua să însoțească indispensabil fiecare mutare care schimbă ordinea vieții;va fi ca un supraveghetor aspru care nu iartă nimic.
Moartea nu este sfârșitul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cum a fost pentru tine să citești ceea ce am scris eu mai sus?