Ascensiunea regelui #5

   Cât de ușor te-ai desprins!Abia dacă te-ai uitat în urmă.Asta cred ei.Ție îți e mai greu ca niciodată.Ai fost înfricoșat de un astfel de sentiment.Știi că ei l-au ghicit în privirea ta, dar tu ai încercat să ascunzi totul și să fii puternic.Ți-a ieșit într-un fel.
   Acum e cu totul schimbat.Ești așa de ușor și parcă plutești.Îți pierzi puțin câte puțin din simțuri.Încerci să-ți miști degetele și limba, dar eșuezi într-un mod pe care nu-l poți înțelege deloc.Te-ai speriat când ai asociat degetele tale cu ceara topită a unei lumânări.Te-ai crezut slab de înger.Oare chiar așa ești?Nu prea știi la prima vedere ce s-a schimbat.Simți că ești tot tu,doar că nu prea mai depinzi de corpul al cărui prizonier ai fost timp de atâția ani.Atunci îți pare rău că începi să lași lucruri în urmă.Corpul l-ai părăsit prima dată.L-ai lăsat să străpungă sufletelor celorlalți în timpul în care ai decis că o plimbare ți-ar face bine.Nu ai mai ieșit afară de mult timp.Acum e cald și ți-ai găsit o ocazie plauzibilă.Te uiți ușor peste umăr și îți vine să plângi.Plângi după o viață frumoasă,muncită care te-a epuizat în așa fel încât să fii mândru că ai fost acolo și că ai dat viață atâtor oameni.
   În suflet ți-a înflorit un sentiment a cărei denumire nu ai învățat-o până acum.Nu prea ai avut timp să analizezi situația pentru că a venit cineva să te recruteze.Asta îți aduce aminte de recensământul făcut atunci când îți trăiai viața între pereții de piele din lut.Acum vor număra un om în minus,dar unul în plus aici.
   S-a apropiat încet de tine ca să nu te sperie.Ai vrut să fii prieten de la început cu toată lumea și ai avut curajul să-ți deschizi primul gura,așa că ți-ai rostit numele și ai vrut să dai mâna cu el.S-a uitat stăruitor la tine și nu a spus decât că te cunoaște,că știe totul despre tine.Ai rămas uimit și te-ai gândit secunde întregi cum e posibil așa ceva pentru că nu-l mai văzusei până acum.Totuși ai rămas la concluzia că sigur e unul din clienții tăi; o figură pe care s-a întâmplat s-o uiți,dar care te cunoaște.Și v-ați plimbat unul alături de celălalt mult timp...Nu ți-a spus nimic despre el,deși tu continuai să-i spui lucruri ca unui nou prieten și îl priveai contemplativ încercând să-ți pui gândurile într-o ordine care să aibă un sens pentru tine.Erai din ce în ce mai obosit,dar el îți spunea mereu că e un moment important pentru tine și te ruga să uiți pentru o secundă tot și să-ți încarci energia oricum  credeai tu că te va face să te menții. Tu nu știai nimic din toate acestea pentru că nu mai erai tu acum.Nu mai aveai control asupra ta și nici nu puteai schimba lucrurile din jur.
   Te-a condus parcă prin zbor pe un drum alb, ca prin ceață. Te făcea să te simți bine oricum.Dintotdeauna ți-au plăcut lucrurile pure și bine făcute care te-au ajutat să ai încredere în tine.Ți-a spus că mai ai foarte puțin. Acum ai început să te sperii și să-ți aduci înainte cum te simțeai când erai supus testelor, doar că toată situația te-a făcut să-ți pierzi din pragmatism și ți-ai dat seama brusc că ești aproape singur.
   Imediat după aceea ai pășit într-un castel de oglinzi.